Despre carte: 2012 / După serviciu, Frida a observat în holul de la intrarea laterală o femeie mică, fragilă, cu o coamă grea de păr negru și creț. Un tip înalt și slab s-a apropiat de femeie cu pași repezi. Frida s-a îndreptat hotărât spre ei: „Chiar mai sunt complicații?” „Nu, despre ce vorbești!” – a radiat femeia cu un zâmbet. – Îmi amintesc de tine, te cheamă Frida, nu? „Totul este în regulă la noi, doar că Aron a avut un examen de rutină astăzi”, se uită ea la fiul ei cu tandrețe. „Mulțumesc!” Frida și-a luat rămas bun și s-a dus la ieșire. Deja pe stradă, s-a întors, privind în jurul clădirii spitalului. Apusul se juca în paharul curat. În spatele fiecăruia dintre ei se afla viața cuiva, Frida și-a căutat ferestrele „ei” și a zâmbit. Mâine va fi din nou de serviciu de la șapte dimineața.